Astept sa-mi scald picioarele in nisip si sa-mi adancesc pielea in apa marii.Astept o vacanta care intarzie cu nerusinare si banuiesc ca nu sunt singura care face asta.Ma incapatanez sa cred ca afurisita de perioada de odihna va veni, in curand, pana nu innebunim. Pana nu vom fi inghititi complet de stres si epuizare.
Indiferent cate trenuri supraaglomerate vom avea de infuntat pana la destinatia mult ravnita, facand abstractie de caldura apriga ce ne va ingreuna drumul, sunt convinsa ca, odata ajunsi ACOLO, in oaza visata indelung,vom rasufla usurati. Doar e locul in care uitam de tot, de lume, de oameni, de probleme, de noi si ne cufundam intr-o relaxare fara limite.
Astept sa nu mai transpir ca intr-o sauna in mijloacele de transport si sa pot sa ma arunc in apa imbracata pentru a ma racori, fara a fi constransa de “rigorile” unui oras care arde sub un soare nemilos.
Am pofta de niste plimbari nocturne pe malul marii, in adierea vantului si sub cerul instelat, usor vizibil, fara eforturi de stecurare printre cladiri inalte.
Astept sa treaca zilele, astept sa se domoleasca si canicula, astept sa evadez.Astept un pescarus,astept sa aud sunetul valurilor cand se izbesc de mal, astept marea…
..mai asteapta
eu am evadat deja
si e biiiiiiiiiiiiiiiine! ;;)
Ma bucur ca ai reusit sa evadezi.Mai am si eu un pic.
“Astept sa treaca zilele, astept sa se domoleasca si canicula”
Ateptare lunga.
Mai e pana se racoreste. Pana atunci astepti? Nu-i pacat de zilele astea, asa dogoritoare cum sunt?
nu o sa astept chiar pana vin vremurile friguroase.:D ca deja planuiesc vacanta.pe ea o asteptam!
si eu astept… dar astept degeaba, la mine nu o sa vina niciodata nimic.
juliaaaaa, hai fii mai pozitiva
)
si mie imi place marea.asi sta acolo toata viata.poate ca avem ceva in comun pentru ca niciodata cind sint acolo nu vreau sa plec.e sora mea
shtii cit ashtept shi eu…insa viatza se joaca cu mine…atitea intrebari fara raspuns…ce mai caut in lumea asta………..