Printre (r)ganduri prafuite

Miros de struguri amestecat cu fum de tigara , Edith Piaf , le papillon que j’aime, l’amour pour amour. Nu in Paris, ci pe patul meu plin de vechituri. Am gasit de toate. O carte ale carei pagini sunt ruginite si prafuite de cei 100 de ani trecuti de la publicarea ei. Miroase ca in odaia bunicii din care a fost smulsa de o copila dornica sa aiba o amintire. Un trifoi cu patru foi adus de departe de o prietena, care imi doreste  noroc toata viata. Vasc, o soseta rosie pentru Mos Craciun (mi-e dor de el), biletele de dragoste cu multe inimioare si niste poezii vechi. Triste. Un carnetel pe care-l tin ascuns de cand eram mica. Imi aminteste de cineva drag. Din pacate, mai uit uneori de existenta lui (nu a carnetelului). Felicitari si poze. Evident, amintirile iti starnesc un zambet larg pe buze. Multi trandafiri uscati. Aroma lor a pierit odata cu trecerea timpului, dar frumusetea lor paleste incet.

Bratari din piele. Cu sau fara tinte. Incep sa rad cu pofta. Un profesor din facultate s-a uitat la mine odata si mi-a spus ca in liceu am fost rockerita. Unele lucruri tin doar de starea de spirit. O pietricica in forma de inimoara. Am uitat cu nerusinare cine mi-a daruit-o. Primul meu fluturas de salariu!! De fiecare data zambesc cand il vad, amintindu-mi cu drag de prima slujba din viata mea. Epuizanta, plina de lipici , dar cu numeroase satisfactii. Nu e usor sa lucrezi la fabrica de jucarii! Intr-un colt sta ascunsa diploma de absolvire a liceului. Cred ca am facut toate nebuniile atunci. Am avut parte de toate starile, sentimentele, evenimentele si mi-au ramas amintiri incredibile. Nu regret nimic. Imi amintesc de fiecare data cu drag de perioada asta.

Praful s-a asezat linistit pe cutiile mele “speciale”. E greu sa pastrezi dovezile fizice ale amintirilor care iti raman intiparite in memorie pentru tot restul vietii. Mai ales atunci cand nu le desfaci atat de des pe cat ar trebui. Macar pentru o curatenie.