Plictisit de viata cotidiana, omul cauta fericirea in lucrurile mici. Sau doar o gaseste acolo.
Zilele trecute mergeam pe strada incruntata, botoasa (nu conotatia “fitoasa” a cuvantului) si cu fata ponosita , pentru ca era o dimineata prea aglomerata pentru mine. Din multimea de oameni, fiecare cu gandurile lui si to-do-list-urile pentru ziua respectiva, nu puteai distinge zambete. Privirile erau indreptate catre pamant, sfidand soarele vesel care anunta o zi frumoasa. Eu nu faceam exceptie si eram hipnotizata de ceea ce aveam de facut in ziua respectiva. Impinsa de multime in tramvaiul care ne ducea degraba la destinatiile nedorite, dar necesare, am apucat sa gasesc un loc. Ascultam linistita radioul si ma uitam pe geam la stalpi,caini, magazine, oameni, copaci si alte cele de pe marginea drumului. Totusi, nu observasem deloc masinile care circulau in paralel cu tramvaiul in care ma aflam. Intr-o fractiune de secunda, mi-a alunecat privirea spre o masina rosie din trafic. Din momentul acela am pornit intr-o calatorie printre masinile aflate la stop. La fel de incruntata si aiurita am inceput sa ma uit in gol, cu privirea fixata pe o anumita masina. Trezita de zgaltaitul tramvaiului, care a mai parcurs juma’ de metru, m-am uitat atenta la masina asupra careia imi fixasem privirea. La volan, baiatul tipic metrosexual, care batea in volan nervos. De pe scaunul din spate se itea un cap. Un tip vesel, cu un zambet larg imi facea semne disperate cu mana pe geam. M-am uitat la el pentru o secunda, moment in care a inceput sa faca grimase (zic eu, asemanatoare cu expresia fetei mele) . M-a bufnit rasul, iar el a inceput sa aplaude. Intrasem deja in alta lume, in care un mim incerca sa-mi inveseleasca ziua. Momentul nu a durat prea mult, pentru ca masina in care se afla a zbughit-o. Inainte de a-si lua la revedere fluturand mana, mi-a aratat un “ok” rapid si s-a topit in trafic la fel de repede cum aparuse.
Am zambit toata ziua, fara motiv si fara sa ma gandesc intr-una la mimul din trafic. Mai pe seara am povestit intamplarea prietenilor mei, care au tinut sa mentioneze ca sunt caraghioasa cand sunt incruntata si serioasa. Am gasit un moment mic de fericire. Intr-un lucru minuscul, e-adevarat. Dar pana la urma, fericirea in rate e singura pe care ne-o putem permite in criza de timp.
comentarii recente